Mircea Deac comentează şi ilustrează printr-o selecţie sugestivă de reproduceri unul dintre cele mai interesante curente ale picturii universale, studiul său oprindu-se asupra peisajului din creaţia artiştilor romani grupaţi in impresionişti (N. Grigorescu, I. Andreescu, Gh. Petraşcu, N. Dărăscu), neoimpresionişti (N. Tonitza, I. Iser, L. Grigorescu, D. Ghiaţă ş.a.), manierişti (C. Ressu, F. Şirato, H.H. Catargi, R. Schweitzer-Cumpăna ş.a.) şi interpreţi ai peisajului impresionist (J. Cheller, Maria Bănică ş.a.). Faptele şi momentele efemere ale existenţei, lumea vizibilă, perceptibilă prin acuitatea simţurilor şi măsurabilă prin personalitatea artistului, dar mai ales culoarea atat de specifică acestui curent, toate acestea au prins viaţă din paleta acestor creatori de uimitoare sugestii vizuale.