Cartea reprezintă o reeditare a unui titlu de referinţă în istoria investigării relaţiilor românilor cu mănăstirile de la Sfântul Munte Athos. Este o cercetare exhaustivă a tuturor aspectelor acestor contacte de până la începutul celui de-al doilea război mondial. Primele trei părţi sunt o istorie a Sfântului Munte şi a monahismului atonit, sprijinită de o bogată bibliografie în diferite limbi europene. Autorul prezintă pe scurt într-o secvenţă substanţială (peste 200 de pagini) întemeierea şi dezvoltarea fiecăreia din cele douăzeci de mari mănăstiri, integrând cercetării o bogată documentare despre daniile româneşti ale voievozilor noştri, pentru a demonstra că "românii au făcut la Sfântul Munte mai multe danii decât toate popoarele ortodoxe la un loc." într-un capitol special sunt prezentate patronajele asupra Sfântului Munte şi se analizează problema delicată a naţionalităţilor patronatoare.