Tema centrala in Morometii ar fi libertatea morala in lupta cu fatalitatile istoriei. Ea este anuntata de prozator intr-o fraza liminara, programatica, de care s-a facut in interpretarea critica mai mult caz: “In Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-ai Doilea Razboi Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mare.” Ceea ce urmeaza in roman contrazice aceasta imagine. Timpul este viclean, rabdarea nu e decat o forma de acumulare pentru o noua criza. La sfarsit, cand drama Morometilor este narata si, prin ea, imaginea vietii linistite spulberata, prozatorul revine asupra notatiei de inceput: “Timpul nu mai avea rabdare.” Este una dintre multele imagini ale simetriei in literatura lui Marin Preda, plina de evolutii inchise, de ample miscari in cerc, si vrea sa dea o idee despre rotatia procesuala a vietii dupa o lege statornica si misterioasa care actioneaza si in natura. Chiar demersul epic se inscrie in fatalitatea acestei repetitii.